Reviews

Cartea zilei de mâine

Recent mi-a ajuns în mână o carte de-a Ceceliei Ahren – The book of tomorrow. O aveam pe raft de ceva vreme, luată de pe amazon cu vreo 3 lire, transportul în UK fiind inclus în preț  (partea buna cu amazonul e ca gasesti carti in condiții impecabile la prețuri excelente).

Am ales-o pentru că-mi plac poveștile Ceciliei – are mereu ceva surprinzător (fictiv, dar suprinzător) în ele. Ca reper, cartea P.S. I love you este scrisă tot de ea (probabil știți fie cartea sau filmul, iar dacă nu, le recomand).

Cartea zilei de mâine (The book of tomorrow) este povestea unei adolescente, Tamara, care ajunge să-și descopere adevărata identitate într-un mod inedit, prin intermediul unui jurnal. Chiar dacă inițial pare a fi vorba despre o carte cu și pentru adolescenți, personajele conexe conturate de Cecilia, adulții din poveste, au personalități complexe. Până și Tamara se simte mai în vârstă (spoiler: și chiar este!) fapt ce conferă un mister până spre finalul lecturii.

Cecelia descrie amplu locurile unde are loc acțiunea, dar și trairile personajelor și face frecvent trimiteri la diverse aduceri aminte ale acestora. Personal, sunt mai mult atrasă de firul epic al întâmplărilor și de caracterul persoanjelor, motiv pentru care recunosc că am citit în diagonală descrierile faine ale diverselor locuri din Dublin.

All in all, it is a nice read (ținând cont că m-a ținut lipită de ea până când am terminat-o).

book of tomorrow

Experiențe

De la casă la acasă

”Life happens while we make plans on how to live it” (viața se întâmplă în timp ce ne facem planuri cum să o trăim) – cel puțin așa umblă vorba prin sat. Uitându-mă în urmă cu un an, atunci nu mi-aș fi imaginat cât de mult ți se poate schimba viața într-o perioadă determinată; și totuși … (vorba profei de română din liceu).

M-am văzut încă de la începutul acestui an în situația de a amenaja un apartament: știi, sentimentul ală când întri într-o încăpere ce are doar pereți și acoperiș, pe care vrei să-l transformi în ”acasă”? Ei bine, zis și început! (vorba poetului: ”Little I knew how much I was about to learn” – habar n-aveam câte urma să învăț).

casa

În primul rand am fost nevoiți să căutăm un meșter care să se ocupe de finisat (gletuit, șlefuit, zugrăvit). Tip: trebuie căutat din timp căci s-ar putea să fie ocupat! Apoi am continuat distracția cu ce vrem să facem: mai facem un perete care să despartă zona de mâncat de livingul propriu zis? Lăsăm spațiul deschis? Stil clasic sau modern? Ce culori folosim? (ați prins ideea, o mulțime de decizii la mijloc).

Cumva, după ce ajungi să-ți placă câteva idei, te pui să iei la rând magazinele de bricolaj, în căutarea materialelor perfecte pentru finisare. Și noi am făcut asta (cu dor câteva luni în urmă). Este o opțiune, însă mai există și varianta de magazine de construcții online la care aș apela cu încredere. De ce? Simplu: m-ar scuti de nenumărate drumuri inutile și aș salva astfel timp și bani. Unde mai punem că oricum majoritatea cumpărăturilor din magazinele de bricolaj/construcții sunt livrate la domiciliu așa că din punct de vedere al transportului este același lucru: marfa de pe stoc ajunge la tine acasă.

De exemplu, doar pentru pereți am avut nevoie de BCA (pentu a completa parte din golurile de la uși), două tipuri diferite de glet pentru finisare, amorsă, lavabilă și pigmenți (plus consumabile pentru meșter: trafalet, pensule, etc). Unde mai punem toate cele necesare pentru finisajele instalațiilor din casă? Unde mai pui că sunt și o mulțime de promoții periodice disponibile care-s doar la un click distanță!

În câteva luni, după finisare și achiziționarea obiectelor minime necesare (prin baie și bucătărie), ne-am mutat în casă nouă. Știu, ar fi faină și o poză cu after amenajări, dar prefer să o las pentru o postare ulterioară legată de mobilă și lecții învățate acolo.

Reviews

Cea mai frumoasă carte din lume

Recunosc că m-a atras titlul când am cumpărat această carte (Cea mai frumoasă carte din lume – Eric-Emmanuel Schmitt). Și pentru că am luat-o la pachet cu o alta care era pe ”to read list”, pe aceasta am pus-o pe raft și a stat acolo un timp. Recent, când a venit momentul să-mi fac bagajul pentru a pleca la o conferință, am luat-o cu mine. Am deschis-o în aeroport și m-a prins de la prima pagină.

Am descoperit acolo 8 povești (îmi place la nebunie cifra 8!). Oricât de fictive ar părea acestea, în momentul în care le citești te simți mai ancorat în realitate ca niciodată. Realitatea ta. A mamei tale. A bunicii tale. A femeilor pe care le admiri. Relitatea uneor vieți – zbuciumate, fericite, frivole, triste, bogate, sărace, demne -.

Suntem cărți, suntem filme, suntem poezie – la final de zi, bărbați sau femei, suntem povești. Și tot poveștile sunt cele care ne inspiră să ne construim porpria poveste în continuare – cu zbucium, cu fericire, cu frivolitate, cu tristețe, cu bogăție, cu sărăcie și cu deminitate!

P.S. Am vrut să dau amanunte despre carte (spoilers), dar nu m-am îndurat – frumusețea ei merită descoperită în întregime!

Călătorii · De prin viață adunate

Față în față

Asociem parcurile de distracții ca fiind potrivite pentru copii, sau cel mult pentru adolescenții care trebuie să facă ceva cu energia lor. Recunosc că eram cât pe ce să fiu infectată de acest virus. Asta până am ajuns la Disneyland și am văzut oameni de toate vârstele acolo; m-am relaxat instant și am lăsat prejudecățile în afara porților parcului. Însă nu despre Disneyland vreau să vă povestesc.

Mai 2017, luni. Un alt parc de distracții – genul de loc unde nu mergi singur. N-a fost și cazul meu de această dată; unele călătorii le faci de unul singur. La fel e și cu unele întâlniri.

Mi-e frică de înălțime și de apă cam de când mă știu. Asta nu înseamnă că nu îmi împing limitele de fiecare dată când am ocazia. Ce am oservat e că, cu cât adunăm mai multe experiențe (sau ani), cu atât ne dăm mai multe filme înainte de orice lucru care implică să facem ceva de care ne e frică.

Un carusel înalt de 80m (cam cât o clădire de 25 de etaje), care te învărte cu 70km/h – unul dintre cele mai înalte din lume. Între mine și el era frica. Stăteam față în față. Gândurile ți se învârt cu viteză imensă în acele momente. La final e vorba de alegeri; nu mai ținea de nevoia de adrenalină, de teribilism sau de o simplă distracție – era vorba de a fi mai puternic decât frica. Printre toate ideile care se luptau pentru a obține monopol pe ce urma să fac, una a ieșit învingătoare: ”Totul e doar în mintea ta. Poți face asta. Privește frica în ochi și va dispărea.”

Așa că am făcut-o și pe asta și priveliștea a fost de nedescris!

carusel_t.jpg

Despre noi si despre altii

Confesiune – Orice ca să mă vezi

umbra
Artifact uprising

Întâi am făcut orice ca să te uit – promit că m-am străduit, așa cum am știut mai bine.

Apoi am început să deslușesc puțin misterele sufletului; nu spun că le cunosc pe toate, dar recunosc și accept că e parte integrată din mine. Am înțeles că ești și tu acolo. Ce n-am înțeles a fost că am început să fac orice ca să mă vezi.

Crezi că zecile de poze de pe canalele de socializare erau pentru mine? Crezi ca sutele de versuri sau melodii distribuite erau menite să mă încălzească cu ceva? Sau crezi că toate acestea, împreună cu viața perfectă pe care o afișam, erau pentru miile de prieteni virtuali? Sigur, vei spune că-s un om superficial și acum nici n-am să încerc să te contrazic. Totuși, dincolo de toate acestea, se ascundea o dorință nespusă de a-ți spune atâtea …

După cum vezi, am ajuns să fac orice ca să mă vezi – acum, dacă mi-a ieșit sau nu, aici răspunde tu. Spune-mi dacă mi-ai văzut vreodată chipul, sau măcar umbra!

 

 

Scrisori catre cunoscuti si nestiuti

Scrisoare către 2016

Cluj-Napoca, Budapesta, Malmo, Copenhaga, Satu Mare, Paris, Londra, București, Paralia, Alba Iulia, Barcelona, Gijon, Dublin, Satu Mare din nou.

Așa aș putea rezuma pe scurt anul care a trecut. Dacă ar fi să-l detaliez, mi-ar lua puțin până să mă hotorăsc cu ce poveste să încep – fiecare a avut farmecul ei și mi-a dat amintirile și lecțiile de care aveam nevoie la momentul respectiv.

Cu gândul la un 2017 minunat, nu uit că 2016 mi-a oferit:

  • pierderi; probleme și soluții
  • răspunsuri la întrebări ce le puneam în urmă cu ani de zile
  • sfârșituri și începuturi
  • aventuri; vise și oportunități de a munci pentru a le da viață
  • oameni ce au plecat și oameni care au prins rădăcini în viața mea

Pe scurt, mă simt datoare să spun mulțumesc unui an minunat, precum și vouă tuturor care l-ați făcut să fie astfel!

P.S. Să avem cu toții un an inspirat!

No automatic alt text available.
Amintire dintr-un aeroport.
Despre noi si despre altii

Orice ca să te uit!

Cheers!: Te aveam în minte încontinuu; doar pe tine. Întreaga zi. Și noapte. Erai tot timpul acolo, așa că într-o marți mi-am luat inima în dinți și am spus că te voi uita. Ba mai mult, aveam să fac orice ca să te scot din gândurile mele! Nu era loc de amânări în toată povestea asta; nu aveam de gînd să te uit începând din weekend sau de luni, ci de acum!

Știi că sunt o persoană determinată așa că m-am pus pe treabă; în fond vorbim despre ceva serios – trebuia să fac orice ca să te uit:

  • Ieșit în oraș cu prietenii
  • Închinat pahar dupa pahar în cinstea libertății și a unei minți eliberate de tine
  • Muncă, muncă și iar muncă – concentrare pe carieră
  • Cărți. Filme. Seriale. Muzică. Seriale. Seriale. Repeat.
  • Citit toate articolele cu tema: ”Cum să uiți …” 

Iar când ajungeam la finalul listei, tot ce trebuia să fac era să o iau de la capăt. Părea o rețetă de succes, dar să fim serioși … Cum de mi-a luat atât de mult timp să înțeleg că de fapt nu locuiai în mintea mea, ci în sufletul meu? Iar de acolo oamenii nu pleacă nicicând. Poate doar ajung în colțuri pe care alegem cu timpul să le vizităm mai rar, dar ei nu pleacă nicăieri – odată ajunși în suflet rămân acolo pentru totdeauna.