Despre noi si despre altii

Drum bun Majestate!

Ce zi tristă pentru România… Zi de doliu în care ne despărțim de Regele Mihai. Un adevărat promotor al țării noastre, un simbol al verticalității și a modestiei. Și asta nu doar pentru noi, ci pentru întreaga lume.

Și totuși, hai să ne amintim cu drag și demnitate de el, așa cum și-ar fi dorit și Majestatea sa:

  • Se naște în Sinaia în 25 octombrie 1921
  • Scoala o face la palat, clasa fiind special organizată
  • În 1937 devine sublocotenent în armata română
  • Devine Regele Mihai I în 6 septembrie 1940
  • A fost obligat de către regimul comunist să abdice în 30 decembrie 1947

Mulțumim Majestate că ați făcut cinste Românei și că ne-ați dat speranță. Drum bun!

Anunțul oficial poate fi găsit aici.

banner-regele-mihai-monocrom

Anunțuri
Reviews · Scrisori catre cunoscuti si nestiuti

Dragă Andrei, …

Ți-am citit povestea – aia unde ești personajul principal. Povestea unui adolescent nesigur, arogant, dornic să se descopere și care mereu se împarte în două lumi (sau mai multe). Am încercat să țin pasul cu acțiunea și cu tine – povestea ta e ca un carusel. Speram ca pe măsură ce păsești în anii tinereții să fii mai puțin haotic, mai puțin arogant – ai rămas însă glumeț, obscen și nesigur. Asta nu e bine sau rău – e realitatea și știm cu toții ca lucrurile nu-s doar albe sau negre.

Ai tras multe concluzii în timpul poveștii; ți-am apreciat onestitatea pagină cu pagină (onestitatea aia de om care-și rememorează trecutul pentru a se înțelege; nebunia unui tânăr care face ce poate pentru a se accepta – pe el și propriile decizii). Sper să ajungi să și folosești aceste lecții cândva, pentru că în ”Suge-o Ramona” n-a fost niciodată vorba cu adevărat despre o ea … ci despre povestea ta.

Mai jos, fragmentul meu preferat din carte (și nu, nu-i toată carte scrisă în această manieră – din contro!)

Îmi mai doream un cuvânt, ea își mai dorea un glas, eu îmi mai doream o secundă, ea își mai dorea un ceas. Îmi doream un zâmbet, ea își mai dorea un surâs, eu îmi mai doream o rază, ea mai voia un apus. Îmi mai doream o frază, ea își mai dorea o poveste, nu mai era loc de regrete, nici de păreri sau proteste.

suge-o ramona

P.S. Andrei la care fac referire e personajul principal din carte, nu autorul cărții (că nu știu să fie o autobiografie)

Despre noi si despre altii · Experiențe

Despre degustări de vin

Aseară am fost la o degustare de vin – trecuse ceva timp de când nu am mai participat la un astfel de eveniment. Oare ție îți place vinul? Sau nu prea?

Hai să mă pun să dau din casă. Nici mie nu îmi plăcea. Cu atât mai mult cu cât, atunci când eram mică, aveam următoarea teorie: toți oamenii care beau alcool sunt răi. Am crescut, dar teoria respectivă a rămas impregnată în mintea mea. Și totuși, ceva s-a schimbat. Am participat într-o vară la o școală de leadership aici în Romania. Și la școala asta am întâlniti modele care ne-au arătat că se poate. Printre povești inspiraționale și lecții de viață, am avut parte de un eveniment care avea să mă scoată din zona de confort: urma să participăm la o degustare de vin.

Ne-am adunat cu toții în sala unde urma să învățăm despre vin și povestea a început astfel: ”Mă bucur să vă văd aici, spuse somelierul. Dacă ați venit, cu siguranță știți că cel sau cea care alege vinul la masă este văzut ca un lider și că va fi persoana care conduce întreaga discuție. Prin urmare, haideți să învățăm să degustăm și să alegem vinul!” Am fost intrigată și cucerită de aceată afirmație, și am răspun provocării cu deschidere. Așa am început să învăț despre vin și să ajung să-l apreciez.

Dacă vă plac degustările de vin, sunt sigură că sunteți însetați de informații și povești de calitate și că veți mai merge. Dacă încă nu ați fost, vă recomand să încercați – este un eveniment care ajunge să reunească oameni frumoși, curioși și povești de excepție!

P.S. Mai jos, poza cu un premiu câștigat la degustarea de aseară (vinul preferat de la Alira).

degustare vin

Despre noi si despre altii · Reviews

Viața e ușoară, nu-ți face griji!

viata e usoara

Așa să fie? Vă spuneam recent că am citit cartea Oameni fericiți citesc și beau cafea. Am terminat-o repede (în mai puțin de o zi) și am simțit automat nevoia să văd cum se continuă povestea. Simțeam că mai e ceva acolo care trebui descoperit și în orele care au urmat aveam să descopăr că nu m-am înșelat.

Diane ajunge să-și refacă viața, reușind într-un final să-și acorde o a doua șansă după ce aparent pierduse tot. Cafeneaua și o nouă relație par să funcționeze într-o simbioză perfectă. Și totuși … ceva se întâmplă! Iar acel ceva se numește coincidență, sau pur și simplu viață. Îl reîntâlnește pe Edward, bărbatul pe care l-a părăsit cu câteva luni în urmă pentru că nu credea că e în stare să mai iubească. Și e nevoie să ia o decizie …

Vă las să descoperiți cartea, nu intenționez să dau mai multe detalii. În schimb vreau să subliniez că ni se pot întâmpla oricând genul acesta de surprize. Contează cum cântărim lucrurile și cât de bine ne cunoaștem, pentru a lua decziile corecte. (Corecte = să nu avem regrete dacă e să privim înapoi)

Dacă ați citit cartea, aștept părerea voastră. Mie una mi-a placut. Am plâns și am zâmbit citind-o. E emoție în ea și poate avea darul sa ne facă să vedem părți din noi, uitate poate.

P.S. Nu-ți face griji, viața e ușoară!

Despre noi si despre altii · Reviews

Despre Oamenii fericiti citesc și beau cafea

Dacă tot e vorba despre noi și despre alții, atunci hai să vorbim azi despre Oamenii fericiți citesc și beau cafea. Cartea. Conceptul. Sau ambele.

Când am cumpărat cartea am crezut că voi citi poveștile unor oameni fără griji, care citesc și își beau cafeaua în cea mai mare parte a timpului lor. Bineînțeles că am fost departe de adevăr.  Oamenii fericiți citesc și beau cafea e de fapt numele unei cafenele din Paris – fain nume m-am gândit; mi-ar plăcea și mie să zăbovesc pe acolo. Dar povestea în sine e departe de a fi una simplă, fericită și atât. E complexă. Tumultoasă. Cu multe căderi pentru Diane (personajul principal). Cu multe turnuri de situație. Cu incercări reale în fața cărora ne pune viața uneori. Și în final, cu un sfârșit care pare un început, nicidecum o încheiere.

capture_oameni

Diane caută puterea de a trece peste un moment extrem de dificil. Doar că inițial alege să-și plangă de milă, în speranța că lucrurile vor fi că odinioară. Oarecum nu-i de judecat; pană la urmă, să arunce primul piatra care nu a făcut asta măcar o dată. Nu pentru un an, dar poate că pentru o scurtă perioadă de timp am ales și noi să ne complacem într-o durere care ne dădea un anumit confort. Și apoi am primit un șut care ne-a propulsat înainte.

Viața poate că nu-i tot timpul de momente fericite în care citim și bem cafea, dar poate că tocmai aceste momente, ce-s pană la urmă lecții de viată, ajung să devină sămanta unei cărti.

Despre noi si despre altii · Evenimente

Cine e Leul tău Curajos?

În urmă cu câteva zile am primit un email care începea așa: ”Bună Mădălina, Sper că mesajul meu te găsește cu bine și că ai parte de o vară frumoasă cu multe zâmbete. Nu ne-am auzit de mult timp ….[]” și apoi a urmat povestea și provocarea. Hai să vă spun și vouă despre ce e vorba.

Little People au lansat o campanie de conștientizare care vine în sprijinul copiilor și al adolescenților bolnavi de cancer. Se strâng povești oameni buni, de la fiecare dintre noi. Povești despre CURAJ! Și dacă te întrebi cum poate o poveste să ajute un copil, ei bine – să știi că poate! Hai să recunoaștem că poveștile, exemplele pozitive, ne ajută și pe noi, oamenii mari. Așa că îți dai seama ce impact au ele pentru copii?

Boala aceasta cruntă trebuie înfruntată, iar curajul e cheia. Împărtășind povestea noastră, nu rămânem fără curaj, ci din contă – îl înmulțim. Așa că ce te costă să le spui și tu copiilor Cine e Leul tău curajos?

Pe site-ul campaniei se adună cât mai multe povești despre curaj, prin intermediul cărora se transmite copiilor și tinerilor într-un mod pozitiv, mult mult curaj să treacă peste incercările tratamentului, putere de a merge mai departe și de a-și continua viața.

Pentru că m-am întâlnit cu aceatsă boală în famile și pentru că în urmă cu ani de zile, când am fost internată într-un spital de pediatrie din Cluj am văzut cum trec zilele acestor copii, eu mi-am spus povestea. Îndrăznește și tu să spui cine e leul tău curajos!

Capture.PNG

Despre noi si despre altii

Team out – lecție de gătit

Săptămâna aceasta am avut parte de o activitate inedită alături de colegii de la birou. E vorba de un teambuilding, iar pentru că ne place să experimentăm, de această dată ne-am adunat cu toții în jurul mesei împreună cu MasterChef Liviu Balint.

Cum? Teambuilding la gătit și nu doar la mâncat? Exact asta am făcut! Ne-a așteptat o bucătărie spațioasă, frumos luminată de razele soarelui unei după amieze de marți, dotată cu tot ce era nevoie pentru ca noi să ne apucăm de treabă.

Liviu ne spunea că oamenii o masă poate să ajungă să unească pe oricine, iar când vine vorba de echipe, eu spun că ajung să se închege atunci când construiesc ceva împreună și pot să vadă rezultatul muncii lor. Iar gătitul (și ulterior mâncatul) s-a potrivit de minune cu cele doua concepte.

Pe bune, fiecare am pus mâna și am ajutat la prepararea felului principal și al desertului. De-a lungul procesului, Liviu ne dădea indicații și sfaturi, presărându-le toate cu povești ce implicau ”așa da” și ”așa nu”. Ne-am distrat preparând, iar când totul a fost gata a venit provocarea de a ne aranja fiecare farfuria – pe principiul: cum îți așterni, așa dormi. Așa că fiecare ne-am ales câte o farfurie (niciuna nu semăna cu cealaltă) și am trecut la treabă.

Rezultatul? În imaginile de mai jos, plus o echipa veselă, gata să realizeze orice împreună, pentru că am demonstrat încă o dată că se poate!