Călătorii

Maramureș plai cu flori, mândru ești în sărbători!

Am fost recent prin nordul țării, acolo unde se agață harta în cui. N-a fost prima dată, recunosc – fiind de loc din Satu Mare, ajungeam din când în când prin diversele localități din Maramureș. Totuși, parcă nu pot să mă satur de locurile astea.

Duminica dimineața am pornit la drum (din nou, din Satu Mare, căci eram în vizită la părinții mei). Prima oprire a fost în Berința, la Mănăstirea Sfântul Andrei. Aceasta se observă încă de la drumul principal, însă deviezi puțin ca să ajungi la ea. Lăcașul de cult e situati pe un deal; liniștea domnește în jur și parcă nu poate fi tulburată de nimic. Am stat la liturghie acolo, iar apoi am continuat itinerarul.

Târgu Lăpuș a fost următoarea destinație, iar în Țara Lăpușului am poposit la Rohia (Mănăstirea Sfânta Ana). Acolo nu mai fusesem de câțiva ani și am fost surprinsă de cât de mult se schimbaseră lucrurile – se înalță un centru cultural imens – Nicolae Steinhardt (aveam să aflu mai târziu că mănăstirea găzduiește în prezent peste 40 000 de cărți și manuscrise). Liniștea-i la ea acasă și aici, deși sunt multe persoane prin preajmă (călugări, vizitatori).

Ne-a îndreptat apoi spre Borșa, unde aveam să stăm pe durata escapadei noastre. Ca să ajungem acolo, ne-am oprit și prin Moisei (de vis și aici, e tot ce pot spune). În Borșa am fost cazați la o cabană, aproape de intrarea în Parcul Natural Muții Rodnei – era frumos să te trezești și să ai Pietrosul Rodnei la o aruncătură de băț. În plus, e uimitor cum Borșa e amplasată într-o vale, între două parcuri naturale (Rodnei și Maramureșului).

Ziua următoare am dedicat-o pentru a descoperi Borșa. Am urcat cu telescaunul, cu gândul să coborâm pe jos. Zis și făcut. Eu una m-am grăbit să cobor cel puțin până la Cascada Cailor, căci sus era frig (chiar și în mijlocul lui august). Cascada-i frumoasă și are o legendă interesantă (puțin tristă, dar legendele sunt legende și nu se contestă). Am continuat apoi cobărârea prin pădure – să ne fi luat aproximativ o oră (atenție – dacă e să urcați pe jos, calculați mai mult pentru că diferența de nivel e mare). Ziua s-a scurs repede (pentru mine cel puțin, căci din cauza unei accidentări la picior, am ratat drumeția la Mănăstirea Pietroasa).

În ziua următoare am pornit dis de dimineață spre Bârsana (pentru a evita aglomerația). Aceasta e deja faimoasă pentru cladirile sale pitorești din lemn, cu arhitectura specifică Maramureșului însă nu pot să nu recomand locul, atât de frumos și de bine îngrijit. Și cam asta a fost – ne-am oprit prin Sighet să mâncăm și pe drumul de întoarcere deja ne gândeam ce altceva am mai vrea să vizităm prin Maramureș!

Mai jos, câteva imagini

 

Anunțuri
Călătorii

Experiența Sandymount – Dublin

Cea mai faină experientă de pană acum din Dublin e legată de Sandymount beach! Da, trebuie să recunosc că arhitectura caselor de-a lungul plajei este extrem de primitoare, că m-au fascinat ușile colorate și faptul că fiecare clădire făcea parte din același peisaj. Insă tot natură m-a fermecat până la urmă …
Am ajuns pe plajă spre seară și mi-a fost dat să întâlnesc cea mai intinsă plajă pe care am văzut-o vreodată. Îmi era dor de mare, așa am hotărât să străbat plajă de-a latul. Pe jos erau scoici și alge, iar nisipul era așezat la fel ca cel de pe fundul mării.
Am ajuns după căteva sute de metri la apă și am stat să urmăresc zarea …. Nu m-am mișcat deloc în timp de contemplam orizontul, curioasă de ceea ce se află în jur. În câteva minute mi-am dat seamă că marea e mult mai aproape de mine acum. M-am întors instant în timp la o lecție de geografie despre maree. Așa se explicau deci vegetația de pe plajă și formele de pe ea.
Am revenit într-o altă dimineată în același loc, doar că plajă mea dispăruse aproape complet, odată cu noaptea și cu fluxul.

Mi-am reamintit atunci cât de unic este fiecare moment pe care-l trăim!

Mai jos, câteva poze:

 

Călătorii · De prin viață adunate

Față în față

Asociem parcurile de distracții ca fiind potrivite pentru copii, sau cel mult pentru adolescenții care trebuie să facă ceva cu energia lor. Recunosc că eram cât pe ce să fiu infectată de acest virus. Asta până am ajuns la Disneyland și am văzut oameni de toate vârstele acolo; m-am relaxat instant și am lăsat prejudecățile în afara porților parcului. Însă nu despre Disneyland vreau să vă povestesc.

Mai 2017, luni. Un alt parc de distracții – genul de loc unde nu mergi singur. N-a fost și cazul meu de această dată; unele călătorii le faci de unul singur. La fel e și cu unele întâlniri.

Mi-e frică de înălțime și de apă cam de când mă știu. Asta nu înseamnă că nu îmi împing limitele de fiecare dată când am ocazia. Ce am oservat e că, cu cât adunăm mai multe experiențe (sau ani), cu atât ne dăm mai multe filme înainte de orice lucru care implică să facem ceva de care ne e frică.

Un carusel înalt de 80m (cam cât o clădire de 25 de etaje), care te învărte cu 70km/h – unul dintre cele mai înalte din lume. Între mine și el era frica. Stăteam față în față. Gândurile ți se învârt cu viteză imensă în acele momente. La final e vorba de alegeri; nu mai ținea de nevoia de adrenalină, de teribilism sau de o simplă distracție – era vorba de a fi mai puternic decât frica. Printre toate ideile care se luptau pentru a obține monopol pe ce urma să fac, una a ieșit învingătoare: ”Totul e doar în mintea ta. Poți face asta. Privește frica în ochi și va dispărea.”

Așa că am făcut-o și pe asta și priveliștea a fost de nedescris!

carusel_t.jpg

Călătorii

Prin lume călător

Îmi place să călătoresc. Iubesc să descopăr lucruri noi și visul meu e să văd lumea așa cum e ea. În fiecare loc în care am fost am lăsat o părticică din mine, dar în același timp am luat ceva în schimb. Experiențele au fost unice toate și parcă din ce în ce mai intense de fiecare dată când ajungeam undeva pentru prima dată. Am văzut locrui frumoase, peisaje superbe, însă recunosc – cel mai mult m-au impresionat oamenii, motiv pentru care o parte au devenit actori ai acestui blog în timp.

Și pentru că tot timpul, dar tot timpul, am învâțat ceva, mai jos se găsește o selecție sumară de idei adunate în timpul călătoriilor mele – o parte din ele – însoțite de un gând inspirat de fiecare experiență în parte.

Franța – grandoare.

 

Suedia – libertate.

Israel – liniște, reculegere & diversitate.

Grecia – noul vechi.

 

Rusia – artă la fiecare pas.

Bulgaria – realitate.

Danemarca – calm

Ungaria – aventură

 

Spania – căldură (fără a face referire la temperaturi)

Italia – iubire

San Marino – esență tare într-o sticluță mică

Istanbul – (cu un pas mai aproape de) orient

Muntenegru – poezie a naturii

Serbia – prietenii

Va urma …

Călătorii

Când nu scriu, călătoresc!

Uneori cu gândul, alteori pe bune!  Ultima mea escapadă? –  San Marino, statul republică din cizma Europei.

Cum ajungi acolo?

E mare agitație în gara din Rimini, dar asta doar pentru că multe trenuri vin și pleacă zilnic din ea (chiar și atunci când căile ferate italiene sunt în grevă).  Ideea-i că odată ce ajungi acolo, tot ce trebuie să faci e să iei un autobus din fața gării spre destinația finală – simplu ca și cum ai spune: San Marino!

Ce să nu ratezi?

Străzile înguste și pline de viață ale orașului capitală, inundate de turiști, Piazza della Liberta și Primele două turnuri (La Rocca o Guaita și La Cesta o Fratta) de unde poți avea o imagine panoramică completă a celei mai vechi republici din lume. În zilele senine se pot vedea Marea Adriatică și țărmul Croației chiar, însă asta depinde mult de noroc. Nu în ultimul rând, magazinele de suveniruri: limoncello sau un vin din Muntele Titano pot fi niște cadouri frumoase și bineînțeles, specifice!

Ce mi-a plăcut?

Pe lângă locurile menționate mai sus care au într-adevăr un farmec aparte, vă recomand să vizitați și al treilea turn al orașului; Il Montale – un loc mult mai liniștit pentru că nu e deschis spre vizitare și puțini turiști aleg traseul respectiv. De asemenea, statuia dedicată victimelor bombardamentului din 1944, care se găsește lângă centrul de informare turistică, este de departe preferata mea datorită expresivității sale.

Ce m-a surprins?

  • Odată intrată pe Porta San Francesco am avut impresia că am ajuns într-o altă lume, dat fiind că întreg centru al orașului avea decoruri medievale și vuia de oameni îmbrăcați potrivit perioadei respective.
  • Numărul locurilor din oraș unde a doua limbă vorbită de comercianți, după italiană, era rusa, iar nu engleza.
  • Frumusețea priveliștilor oferite de turnurile orașului

Pe scurt, San Marino – cea mai veche Republică a lumii, este cu siguranță un loc ce merită văzut!

DSC_0009\ DSC_0014
DSC_0024

DSC_0087

DSC_0130

DSC_0191

DSC_0266

DSC_0271

Călătorii · Despre noi si despre altii

Despre oameni pe care nu-i cunosc și locuri în care n-am mai fost

A sosit momentul să spun adevărul: sunt îndrăgostită până peste cap! E greu să recunoști o treabă ca asta, dar dacă tot ești infectat, e corect să le spui și celor din jur – să știe la ce să se aștepte.

Am început să călătoresc mai serios în urmă cu 7 ani, pe vremea când, pentru a ieși din țară, aveam nevoie de procuri speciale – în cazul în care nu eram într-una din vacanțele petrecute cu familia. Visam să fac asta de când eram mică și de fiecare dată când când mi se ivea ocazia,  împărtășeam dorințele mele celor din jur, împreună cu destinații mai apropiate sau mai îndepărtate, presărate toate cu aventuri spectaculoase, bineînțeles! Nu de puține ori mi s-a spus că visez prea mult și prea departe, iar eu le răspundeam în gând:  ”Las`  că vă arăt eu vouă!”.

Ah! Nu v-am spus de cine m-am îndrăgostit? De oameni pe care nu-i cunosc și de locuri pe care nu le-am mai văzut! Iar acum, după toate experiențele trăite, tot ce pot spune e că abia aștept să-mi fac bagajele din nou!

Bagaje

Călătorii

Oameni, timpuri și spații incredibile

Mi-a fost dat să călătoresc în câteva locuri, fie că au fost mai apropiate sau mai îndepărtate, iar în timp am ajuns la concluzia că drumul este casa mea. Azi încep în sfârșit seria poveștilor pe care le-am adunat în timpul acestor experiențe, azi las să curgă rândurile despre oameni, timpuri și spații incredibile!

Mă opresc acum la ultima mea experiență, iar dacă ar fi să descriu succint Istanbulul aș spune doar atât: imaginează-ți o Românie condensată într-un oraș. Oficial are 14 milioane de locuitori, practic – aproape 20. Sunt multe de spus despre o astfel de metropolă care are o istorie și o cultură copleșitoare, însă două lucruri m-au fascinat pentru că nu le-am mai întâlnit în niciun alt loc în care am fost până acum: lumea islamică și ospitalitate turcilor.

Las acum câteva fotografii să vorbească de la sine, însă voi reveni curând  cu mai multe detalii.

Moscheea Albastră Sfânta Sofia Ritual islamic Moscheea Albastră