Despre noi si despre altii

Jurnalul călătoriei spre inima ei [fragment]

În acea seară nu am interacționat prea mult. Îl evitam pe cât posibil pentru că am realizat că începeam să mă îndrăgosteasc de el. Într-un fel vroiam asta, dar simțeam că nu e cazul să mă abandonez sentimentelor ce încercau să pună stăpânire pe mine. Era ca și cum aș si fost pe marginea unei prăpăstii: dacă îmi permiteam să-l iubesc, era ca și cum m-aș fi aruncat, așa că o forță inexplicabilă mă împingea înapoi, ținându-mă totuși pe marginea ei. Dar apoi toată gașca a plecat în cea mai mare discotecă a orașului. Eram obosită, însă știind că merge și el am uitat complet de starea în care eram – aveam nevoie de muzică pentru că era ca un drog pentru mine. Ajunși în fața vechiului oraș, ni s-au îintersectat privirile.
– Mă eviți? M-a întrebat
– Nu. De ce?
– Mi se pare înseamnă, mi-a răspuns în timp ce se uita direct în ochii mei, ca ș cum mi-ar citi gândurile, ca și cum știa că inima era gata să-mi sară din piept știindu-l atât de aproape.
– Categoric. Vroiam să par cât mai naturală când îi răspundeam, însă vocea și privirea mă dădeau de gol.
În acea seară purtam o rochie vaporoasă albă, cu mici imprimeuri albastre si gri la baza. Era din mătase și mă simțeam de parcă aș fi purtat un nor. Tot atunci am ales să port un machiaj discret – era una din pasiunile mele să machiez, să scot trăsăturile fețelor în evidență.
– Ești machiată? M-a întrebat surprins în timp ce-mi mângâia fața,
– Da, am încercat să răspund cât se poate de sec. M-a surprins că observase, nimeni altcineva nu o făcuse.
– Nu ai nevoie de asta! Apoi s-a întors spre prietenii lui pentru a-și termina sticla de vodkă.
Am intrat cu toții în discotecă, însă îl evitam din nou în timp ce realizam că tocmai primisem unul dintre cele mai frumoase complimente din viața mea. Ce avea că-l spusese un om amețit din cauza alcoolului? Ce mai conta că acel om era cel care mă făcea fericită și-mi provoca o suferință groaznică prin simpla lui prezență? Până și bunica spunea că oamenii băuți și copiii spun mereu adevărul. Eram terifiată și încercam să nu-mi pese, dar nu puteam. Nu mă puteam abține să nu zambesc când îl vedem. Știam că nu suntem unul pentru celălat, simțeam asta și nu înțelegeam de ce, dar pe lângă asta mai simțeam și .. dragoste – acel sentiment pe care nu-l trăisem de atâta timp …

tattoo

Anunțuri

2 gânduri despre „Jurnalul călătoriei spre inima ei [fragment]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s