Despre noi si despre altii

Familia, mereu alături de tine

“Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii are, dacă o atingi pe obraz, urmele unor paşi care pleacă.”

Octavian Paler

Însă am aflat acest lucru. Am coborât în infern pentru ca în final să redescopăr o comoară inestimabilă care mi-a fost tot timpul la îndemână, dar pe care am ignorat-o.

Să vă spun povestea mea.

Aveam puţin peste cincisprezece ani şi o relaţie de trei luni. Eram fericită. Cu părinţii mă înţelegeam bine; nu eram foarte apropiaţi, ne mai certam din când în când, dar nu era nimic ieşit din comun. Consideram relaţia noastră tipică: familie-adolescent. Dar,deocamdată n-am să mă opresc asupra acestui subiect, ci îmi voi continua povestea: povestea mea cu El – prima mea dragoste. Eram fericiţi împreună, ne completam perfect… Pentru fiecare, celălalt era ca ultima piesă a unui puzzle, pe care a descoperit-o cu dificultate. Cel puţin aşa spuneam.

Dar când l-am văzut cu o altă fată, lumea mea ideală s-a năruit… Totul se destrăma cu o viteză uluitoare. După un schimb rapid de replici mi-am dat seama cum era el în realitate: orbit de aparenţe… nu era capabil să vadă sufletul unui om! Chiar dacă lacrimile-mi şiroiau din ochi-mi de samarld, hotărâsem să-l dau uitării.

Însă după câteva săptămâni a început să mă caute din nou şi să-şi ceară scuze; realizase ce făcuse, iar eu, bazându-mă pe iubirea ce nu reuşisem să o scot din suflet, am hotărât să-i acord o a doua şansă. În fond cine eram eu să i-o refuz? Am mai fost fericiţi un timp, apoi, acelaşi El, o altă Ea mi-au fost puşi în faţa ochilor. Mi-am înteles greşeala – chiar dacă vedeam, am fost oarbă. Totuşi, mă întrebam de ce mi se întâmplă mie toate acestea?

Mi-am spus că trebuie să plec, să fac paşi afară din viaţa lui, căci se părea că niciodată nu-i voi fi suficientă. Însă tot atunci îmi doream să fac paşi afară din viaţa mea – neştiind că voi avea această şansă. M-a năpustit durerea, vroiam să plâng, să urlu, să uit… În următoarele săptămâni m-am refugiat în muncă : şcoala, volunatriat, activităţile extraşcolare. Deveneam din ce în ce mai obosită, extenuată chiar. Părinţii mei au observat că ceva nu este în regulă cu mine, dar nu ştiau exact ce – în fond nu cunoşteau întreaga poveste, doar fragmente… nu vroiam să ştie cât sufeream.

După mai multe nopţi nedormite şi câteva zile pline, starea mea lăsa mult de dorit (atât ce fizică cât şi cea psihică). Observase acest lucru până şi un străin care m-a abordat în timp ce mă întorceam acasă. Nu doream compania nimănui, tot ce vroiam era să fiu singură, dar el continua să mă urmărească, să vorbească. Pomenea ceva de faptul că înţelegea cum mă simţeam şi că are soluţia perfectă pentru mine… nişte prafuri magice. Nu vroiam să-l mai ascult, nu puteam să cad în această capcana.. Deşi…

Dar atunci s-a întâmplat!

Cunoşteam drumul spre casă cu ochii-nchişi, n-au avut loc niciodată accidente, până în acea zi… Întreaga viaţă mi s-a derulat înaintea ochilor… următorul lucru pe care mi-l amintesc sunt nişte lumini şi forfotă în jurul meu – beznă din nou – apoi, după mult timp, am revăzut chipurile părinţilor mei. După şase luni agonia lor lause sfârşit. Deschisesem ochii. I-am privit printre lacrimi, iar ei au început să plângă… Mă simţeam vinovată că nu le spusesem totul. Vroiam să le cer iertare, să cad în genunchi în faţa lor, dar nu mă puteam mişca, nici măcar nu puteam vorbi.

A trecut un an de atunci, iar eu mi-am revenit complet. Familia mi-a fost alături zi de zi, clipă de clipă, ceas după ceas. Nu aş fi reuşit fără ajutorul lor.

Stau uneori şi mă-ntorc cu ochii minţii în trecut… Ce aş fi făcut dacă omul acela din maşină ar fi oprit în faţa trecerii de pietoni? L-aş fi ascultat pe cel care mă urmărea ? Într-un fel mă bucur că nu a fost aşa… E adevarat, eram pe punctul de a-mi pierde viaţa, dar mi-am învăţat lecţia! Nu avea rost să sufar pentru cineva care nu mă merita, care hotărâse să-şi ia viaţa din viaţa mea… nu când aveam iubirea pe care mi-o oferea familia.

family

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s