Despre noi si despre altii

Aduceri aminte


Aduceri aminte

Prolog

“Iubirea… Las-o libera… Daca e a ta… Sta langa tine… Daca a plecat… Inseamna ca nu a fost niciodata a ta…” – asa sunau ultimele lui cuvinte, care aveau sa ramana scrijelite in intreaga ei fiinta pentru totdeauna.
Era o zi ca oricare alta aparent! Anotimpul de aur era in splendidul sau apogeu, iar ea, pe masura ce inainte pe aleea marginita de plopi, printre frunzele care erau jos–covoare, se cufunda din ce in ce mai adanc in toamna. Intreaga sa fiinta cerea parca sa aduca un omagiu trecutului pentru a-i calauzi prezentul de maine …

Cum s-a transformat prietenia in dragoste

Si-au scris mii de randuri pana au ajuns sa-si zambeasca o data! Ii legau atat de multe si totusi, atat de putine. In momentul in care s-au cunoscut, amandoi isi doreau un prieten adevarat, o persoana care sa vada si nu doar sa priveasca exteriorul sub care ne ascundem cu totii… Insa aveau sa primeasca mai mult decat si-ar fi inchipuit sau decat au sperat vreodata!
Zi dupa zi purtau discutii interminabile … Initial a fost vorba despre ceva superficial, nimicurile care ne inconjoara stateau la baza conversatiilor, dar treptat, setea de a se cunoaste unul pe celalalt devenise de nestapanit! La o prima vedere, se cunosteau, dar erau constienti ca mai sunt multe de aflat, ca povestea, desi parea aprope de sfarsit, abia incepea!
Din vorba in vorba si-au dat seama ca ii leaga ceva extrem de important: arta de a traspune in versuri sentimentele si trairile lor, poezia! Odata impartasite cateva randuri au inteles ca au gasit aceea persoana pe care fiecare o cauta de mult timp, prietenul care a refuzat sa apara vreme indelungata. Totusi era ciudat modul in care isi abordau si unul si celalalt scrierile.. in timp ce ea se folosea de acestea pentru a invata mai multe despre sine, pentru a se intelege sau pur si simplu pentru a face eterne anumite momente unice din viata, el aducea fiece vers, fiecare foaie in preajma focului pentru a privi cum sunt mistuite de acesta, trasformate in altceva… ceva mai bun poate.
Au trecut astfel zile, saptamani… luni intregi, iar cei doi au ajuns sa-si impartaseasca cele mai ascuse ganduri – doar in cele mai vagi vise ale lor, care abia indrazneau sa le contureze sperau la asa ceva! Sufletul le era amandurora demult deschis, precum o carte, dar ei au reusit sa invete alfabetul cu care sa o descifreze! Au capatat incredere, s-au ajutat reciproc, au ras si au plans impreuna.. Cuvinte ca sinceritate, libertate, respect, iertare, admiratie, bucurie defineau relatia lor, prietenia care-i lega!
S-au intalnit de cateva ori, absolut accidental. Destinul i-a adus impreuna, insa tot el le-a dat de inteles ca, daca isi doresc mai mult decat o clipa furata din viata celuilalt, trebuiau sa faca ceva. Soarta te ajuta, insa nu este suficienta! Ea puncteaza un inceput si un sfarsit, eventual cateva etape intermediare, insa drumul pe care-l vei urma depinde doar de tine… daca va fi usor sau greu, lung sau scrut asta nu o stie nimeni, depinde exculsiv de tine si de modul in care vezi lucrurile.
Dupa mai bine de un an de zile de cand se cunosteau, el i-a cerut prietenei sale un ceas, care sa fie numai al lor, ceas in care sa poata sta unul in compania celuilalt si sa faca ceea ce stiau ei mai bine, sa descifreze alfabetul cu care era scrisa cartea celuilalt. Poate pentru unii este greu de inteles, dar acest alfabet se schimba odata cu omul, pe zi ce trece si totusi ei reuseau sa citeasca in continuare, iar mai apoi, incetul cu incetul au invatat sa scrie!
Dupa prima lor intalnire si-au dat seama cat de fericiti sunt impreuna, cum pot sa mangaie rani din trecut care initial credeau ca nici macar nu pot fi atinse, dar cel mai important lucru pe care l-au realizat a fost ca ei putea comunica folosindu-se de ochi – adevarate ferestre ale sufletului. Nu erau necesare prea multe cuvinte, privirile lor erau suficiente de cele mai multe ori!
Un nou sentiment parca i-a lua pe amandoi de mana si ii conducea cu pasi grabiti spre necunoscut. Acest sentiment s-ar traduce simplu in complexitatea sa: prietenie si tot ce inseamna aceasta, afectiune, fericire… era dragostea!

De la dragoste la iubire

Atat el cat si ea simteau fiori cand stateau si se pierdeau unul in ochii celuilalt, sau depanau amintiri de pe vremea cand erau de-o schioapa – cu alte cuvinte, cand erau impreuna. Urcasera inconstient parca intr-un tren care avea o destinatie fixa, insa ei erau atat de prinsi de vraja incat nu realizau ce se intampla… pentru ei nu exista trecut, nici viitor, nu exista ieri sau maine… totul se intampla azi, in prezent si nu alta data!
Dragostea lor crestea tot mai mult cu fiecare zi ce trecea; nici unul nu si-a marturisit-o, dar si-au sugerat acest lucru continuu prin modul in care se comportau!
Si-au dedicat versuri si au inchinat pe altarul dragostei momente demne de a fi tinute minte!
Intr-o dupa-amiaza de mai, trecand pe langa niste trandafiri el s-a oprit si a cules doi – unul alb si celalalt rosu! A rugat-o sa-si aleaga unul, iar ea a pus mana pe cel alb si al ei a fost, celalalt lasandui-l lui! S-au plimbat dupa obicei, cu trandafirii in mana, pana au ajuns la malul raului unde stateau adesea! Era un loc special, feeric – locul lor. Acolo nu-i deranja nimeni, puteau sa-si dea jos nestingheriti masca pe care o purtau in mod obisnuit, pentru a fi ei insisi. Se auzea doar murmurul apei si trilul pasarilor care salasluiau in copacii din lunca – in rest, liniste! Dar nu era o liniste funebra ci una care te facea fericit, imapacat cu tine insuti! Atunci, ea s-a apropiat de apa si i-a daruit acesteia floarea pe care o primise. A stat acolo cateva clipe, privind-o, apoi s-a inapoiat langa prietenul sau!
Vazand gestul fetei, el stia care era urmatorul pas, asa ca odata ajunsa din nou in preajma lui, a luat-o de mana, a privit-o indelung, apoi i-a intins trandafirul cel rosu; in acelasi moment s-au trezit amandoi uniti de un sarut care avea sa fie etern si unic pentru fiecare! Nici de aceasta data n-au spus ci si-au aratat ce sentimente nutresc.
Fiecare a facut un sacrificiu, o jertfa, dar amandoi s-au ales cu ceva ce nu credeau ca vor gasi unul in fiinta celuilalt – iubirea.

Tinzand spre infinit

Soarele rasarise si pe strada lor acum, iar ei erau mai fericiti ca niciodata!
Ea va tine minte mereu detaliile care au facut acea relatie speciala. Pastreaza si acuma in cutia de pe dulap floarea de salcam care a primit-o; l-a costat o picatura de sange, dar i-a smuls un suras cand nici macar nu avea putere sa zambeasca! Daca ar inchide ochii, ar simtii mirosul dulce al florii… era imbatator dar atat de imbietor!
Nici el nu va uita “carticica” pe care ea a confectionat-o special pentru a i-o darui. Exteriorul ii era de-un rosu sangeriu, exact ca si acel trandafir care i-a unit, iar filele aveau culoarea petalelor unei flori de salcam. Se intitula simplu: “Deschide-ma!”. Acolo i-a scris cat de important este in viata ei, multumindu-i totodata pentru simplul fapt ca exista. Cuvintele au fost si de aceasta data putine, dar suficiente, caci erau extrem de patrunzatoare!
Iubirea dintre ei era de fapt curajul cu care s-au avantat fiecare spre necunoscutul care salasluia in fiinta sa si a celuilalt, torta care lumina intunericul din jur, detasarea de Sine si dorinta de a-l vedea pe celalalt fericit si implinit…
Aveau nevoie unul de celalalt, dar relatia lor nu era una trupeasca, din contra, se baza pe cele mai vechi principii; a reusit sa treaca de dimesiunea carnala, a depasit inclusiv bariera cuvintelor! Prin vorbe putine, saruturi si imbratisari care le cuprindeau intreaga fiinta si inocenta copiilor din adancurile lor, au reusit sa se apropie de fericirea absoluta, au creat un nou eden aici pe pamant! Pare greu de crezut, greu de inteles, insa unele lucrui nu trebuie explicate, nici macar nu trebuie intelese… asa au fost lasate de catre Divinitate…

Sfarsit sau inceput?

Insa iubirea, pe langa dragoste, tandrete si armonie, inseamna si sacrificii si suferinta!
Au petrecut clipe minunate impreuna, s-au bucurat intotdeauna de prezent, ca si cand ar fi presimtit ca viitorul nu-i va aduce laolalta, ca nu le va mai permite sa se bucure unul de celalalt.
Odata el i-a spus ca timpul nu exita, ca totul porneste doar din mintea noastra si din ce in ce mai putin din suflet, ca pana si soarele rasare tocmai pentru a apune si a rasari din nou, ca acest lucru este infinit, iar infinitul nu poate fi masurat. Daca ar exista timp, cand a inceput acesta si cand se va sfarsi? Omul accepta ideea timpului doar pentru ca are nevoie de un reper si se agata cu disperare de ceva, chiar daca acel lucru nu exista!
Acum ea intelegea perfect ce a vrut sa spuna cu aceste cuvinte si era intru totul de acord cu ele!
E drept ca relatia lor nu mai este asa cum a fost odata, ca amandoi s-au schimbat prea mult pentru a se regasi, dar fiecare s-a ales cu o lectie, iar clipele frumoase petrecute impreuna sunt vii si-acum si vii vor fi pentru eternitate! Au crescut unul in compania celuilat, au cunoscut iubirea la care multi abia se incumeta sa viseze, prin urmare sunt niste norocosi!
Si chiar daca a fost si nu mai este, fiecare sfarsit aduce dupa sine un nou inceput!

Epilog

Acum urca cu pasi morti treptele ce duceau spre podul care traversa raul incarcat de semne ale trecutului… trecea pe langa oameni, sau oamenii treceau pe langa ea, insa acest lucru reprezenta doar un detaliu nesimnificativ… Nici macar nu-i observa caci era cufundata intr-o lume a aducerilor aminte.
Inainta in nestire pe langa parapet apoi inchise ochii… a fost libera pentru o clipa aici, in lumea noastra, a simtit cum o mangaie vantul, cum o poarta aerul spre infinit, apoi avea sa fie libera pentru eternitate intr-o alta dimensiune … Prezentul nu se rezuma doar la amintiri, viata trebuia sa-si urmeze cursul; hotarase in cele din urma sa dea ascultare cuvintelor lui si sa lase iubirea libera!

tumblr_lzg3un0A5E1qzi8h6

Anunțuri

3 gânduri despre „Aduceri aminte

  1. hermozo mensaje ,apostando a los sueños y el libre albedrio,,,de verdad una antologia ,,,que demuestra como el amor se hace de cosas y va mas alla de la carne,,amar con pasion,descripcion maravillosa del entorno,que ,la introduccion misma te deja dentro mismo ,y que te identifica aveces,,,no sabia de este blog,,, pero felicitaciones,,joven,me lograstes una lagrima,,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s