Experiențe

Challenge accepted!

Se spune că celel mai mari bătălii pe care le poartă omul de-a lungul vieții sunt cu el însuși – așa să fie oare? Mai mult, oare asta se aplică și în cadrul provocărilor? Adică, suntem noi cei care putem să punem în fața unor mari provocări?

Răspunsul consultantului ar fi: depinde. Când vine vorba de mine, recunosc că mi-am impus limite care m-au și scos din, dar m-au și tinut în zona mea de confort. Ei bine, a venit timpul totuși pentru o nouă provocare, și anume participarea la SuperBlog 2017.

Să fie o lună inspirată, că atât a mai rămas din concurs.

 

Anunțuri
Reviews

Ce am învățat din cartea lui Tibi Ușeriu

L-am întâlnit pe Tibi într-o zi de Octombrie la birou – aveam un eveniment intern despre eșec și cum să treci peste acesta, iar unul dintre invitații care urmau să ne vorbească era Tibi. Știam despre el că a câștigat un ultra maraton la cercul polar și că are o carte prin librării. Atât.

Discursul lui a foat sincer și povestea m-a captivat de la propoziția numărul trei.

Am înțeles prin modul în care vorbește că de la Tibi putem în mod clar să ne inspirăm când vine vorba despre a trece peste un eșec. Sau câte om avea fiecare.

În acea zi i-am cumpărat cartea și am început să o citesc când am plecat în concediu (recunosc, nu plec fără cel puțin o carte la mine sau nu e gata vacanța fără a-mi cumpăra una). Printre multe aventuri prin Sicilia, am terminat de citit cartea lui Tibi, iar mai jos găsești ce am învățat din ea.

Împacă-te cu tine însuți

Trăim printre oameni, e adevărat. E important ca cei din jur să ne accepte. Însă dacă înainte de toate nu ne acceptăm noi exact așa cum suntem, nu ne iertăm dacă e cazul sau nu suntem blânzi cu noi când e nevoie, cum am vrea să facă asta cei de lângă noi?

Ia-o de la capăt ori de câte ori e nevoie!

Nimic nu-i permanent. Ceea ce facem azi, e puțin probabil să facem peste câteva luni (ce să mai spun de 5-10 ani?). Pot să nu fie aspecte uriașe ale vieții noastre aceste schimbări. Sau pot să fie. Ideea-i că o luăm de la capăt în fiecare zi sau după fiecare etapă a vieții pe care o încheiem. Și trebuie să facem asta în continuare. Să o luăm de la capăt de câte ori e nevoie, până când Gott va spune stop (partea asta e cu substrat, citește cartea).

”Atunci când crezi că nu mai poți, mai poți puțin”

Ce-ar mai fi de zis aici? Că mi-am repetat asta de multe ori când simțeam că-mi ating limitele și am să mi-o repet în continuare. Pentru că într-adevăr, fiecare mai putem puțin!

Tibi_useriu_book1

P.S. Recomand lectura!

Tibi_useriu_book2

Rețete

Brioșe sărate – simplu, rapid și gustos

Știi momentele alea când deschizi ușa frigiderului și o închizi la loc? Și apoi mai faci asta de câteva ori. Parcă ai mânca ceva, dar nu știi ce. Așa că opțiunile-s următoarele: fie comanzi ceva, fie gătești ceva sau mergi și dormi. 🙂

Ei bine, pentru momentele în care vrei totuși să faci ceva de mâncare simplu, rapid și gustos, îți propun brioșele sărate.

Ingrediente

  • 2 căni făină
  • 3 ouă mari (sau 4, dacă sunt mai mici)
  • 2 linguri smântână
  • 200g cașcaval/ brânză (eu am folosit un mix de cașcaval și telemea)
  • 1/2 apă
  • 1/2 cană ulei
  • sare după gust
  • chimen (după gust)

Necesar

  • tavă de brioșe
  • cuptor încălzit la 170C
  • puțină pasiune și încredere în ceea ce faci

Cum se fac brioșele?

  • se pun toate ingredientele într-un bol
  • se mixează până la obținerea unui amestec de consistența mierii
  • se pune aluatul în tavă în formele pentru brioșe, iar după gust se poate adăuga cașcaval răzuit sau chimen peste compoziție

Când sunt gata?

  • după 15-20 de minute de stat în cuptor sau
  • când e rumen cașcavalul și au vatră brioșele sau
  • când pui o scobitoare în brioșă, iar aluatul nu se lipește de ea

Voi ce rețete similare faceți?

 

Călătorii

Jurnal de călătorie – Sicilia

Am pregătit călătoria în Sicilia cu atenție pentru că știam că are multe de oferit și am vrut să profităm din plin de timpul petrecut aici.

Palermo

Am aterizat în Palermo. Ne-am luat mașina din aeroport și am pornit spre locul de cazare. Regulile din trafic sunt similare cu cele din Istanbul – adică inexistente. De exemplu, dacă o stradă cu sens unic are 3 benzi, la linia de start vor sta 5 mașini în paralel – pentru că încap. În intersecții se aplică regula: are prioritate cel cu tupeul mai mare. Și tot așa, ai prins ideea.

Pe scurt, mașini mici, motorete, scutere și pietoni, toți au grijă ca străzile să fie pline. Se opresc în mijloc de drum (adică în mijlocul străzii, nu pe trotuar – așa, ca să setez corect asteptările) se salută, se pupă, își dau binețe și își continuă ziua.

Și în toată nebunia asta, imaginează-ți te rog un oraș de 650 000 de locuitori, ce adăpostește cel mai mare centru istoric din Europa. Aici dai dintr-o catedrală într-un muzeu, dintr-un muzeu într-o biserică, dintr-o biserică într-o piață frumos decorată cu fântâni și statui și dintr-o piață din aceasta într-un palat. Toate sunt peste tot și sunt spectaculoase, cu arhitecturi impresionate și povești incredibile în spate.

Zingaro

Am părăsit Palermo pentru a face cunoștință cu prima Rezervație naturală din itinerariul nostru – Zingaro, undeva in nord vestul insulei.

Intrarea în Rezervație se face din apropierea localității Sân Vito lo Capo, iar din Palermo drumul e aproximativ o oră și jumătate cu mașina. Dacă mergi acolo asigură-te că ai încălțăminte comodă, costumul de baie și apă (condiția fizică îți face viața mai ușoară, cu mențiunea că te poți aventura și fără).

Am stat aproape o zi în Rezervație și am văzut aproape jumătate din coastă – e nevoie de câteva zile pentru a vedea toată rezervația, însă merita din plin. Peisajele sunt incredibile.

Las mai jos câteva poze, cu mențiunea că cele mai faine sunt pe cardul de la aparat și că o să vi le arăt după ce ma întorc.

Cam așa s-au scurs, pe repede înainte, primele două zile.

Dacă ai fost prin Sicilia, spune-mi ce să nu ratez.

Palermo

Ce vedeți aici e un Mozaic din marmură de diverse culori.

Zingaro

Reviews · Scrisori catre cunoscuti si nestiuti

Dragă Andrei, …

Ți-am citit povestea – aia unde ești personajul principal. Povestea unui adolescent nesigur, arogant, dornic să se descopere și care mereu se împarte în două lumi (sau mai multe). Am încercat să țin pasul cu acțiunea și cu tine – povestea ta e ca un carusel. Speram ca pe măsură ce păsești în anii tinereții să fii mai puțin haotic, mai puțin arogant – ai rămas însă glumeț, obscen și nesigur. Asta nu e bine sau rău – e realitatea și știm cu toții ca lucrurile nu-s doar albe sau negre.

Ai tras multe concluzii în timpul poveștii; ți-am apreciat onestitatea pagină cu pagină (onestitatea aia de om care-și rememorează trecutul pentru a se înțelege; nebunia unui tânăr care face ce poate pentru a se accepta – pe el și propriile decizii). Sper să ajungi să și folosești aceste lecții cândva, pentru că în ”Suge-o Ramona” n-a fost niciodată vorba cu adevărat despre o ea … ci despre povestea ta.

Mai jos, fragmentul meu preferat din carte (și nu, nu-i toată carte scrisă în această manieră – din contro!)

Îmi mai doream un cuvânt, ea își mai dorea un glas, eu îmi mai doream o secundă, ea își mai dorea un ceas. Îmi doream un zâmbet, ea își mai dorea un surâs, eu îmi mai doream o rază, ea mai voia un apus. Îmi mai doream o frază, ea își mai dorea o poveste, nu mai era loc de regrete, nici de păreri sau proteste.

suge-o ramona

P.S. Andrei la care fac referire e personajul principal din carte, nu autorul cărții (că nu știu să fie o autobiografie)

Despre noi si despre altii · Experiențe

Despre degustări de vin

Aseară am fost la o degustare de vin – trecuse ceva timp de când nu am mai participat la un astfel de eveniment. Oare ție îți place vinul? Sau nu prea?

Hai să mă pun să dau din casă. Nici mie nu îmi plăcea. Cu atât mai mult cu cât, atunci când eram mică, aveam următoarea teorie: toți oamenii care beau alcool sunt răi. Am crescut, dar teoria respectivă a rămas impregnată în mintea mea. Și totuși, ceva s-a schimbat. Am participat într-o vară la o școală de leadership aici în Romania. Și la școala asta am întâlniti modele care ne-au arătat că se poate. Printre povești inspiraționale și lecții de viață, am avut parte de un eveniment care avea să mă scoată din zona de confort: urma să participăm la o degustare de vin.

Ne-am adunat cu toții în sala unde urma să învățăm despre vin și povestea a început astfel: ”Mă bucur să vă văd aici, spuse somelierul. Dacă ați venit, cu siguranță știți că cel sau cea care alege vinul la masă este văzut ca un lider și că va fi persoana care conduce întreaga discuție. Prin urmare, haideți să învățăm să degustăm și să alegem vinul!” Am fost intrigată și cucerită de aceată afirmație, și am răspun provocării cu deschidere. Așa am început să învăț despre vin și să ajung să-l apreciez.

Dacă vă plac degustările de vin, sunt sigură că sunteți însetați de informații și povești de calitate și că veți mai merge. Dacă încă nu ați fost, vă recomand să încercați – este un eveniment care ajunge să reunească oameni frumoși, curioși și povești de excepție!

P.S. Mai jos, poza cu un premiu câștigat la degustarea de aseară (vinul preferat de la Alira).

degustare vin

Despre noi si despre altii · Reviews

Viața e ușoară, nu-ți face griji!

viata e usoara

Așa să fie? Vă spuneam recent că am citit cartea Oameni fericiți citesc și beau cafea. Am terminat-o repede (în mai puțin de o zi) și am simțit automat nevoia să văd cum se continuă povestea. Simțeam că mai e ceva acolo care trebui descoperit și în orele care au urmat aveam să descopăr că nu m-am înșelat.

Diane ajunge să-și refacă viața, reușind într-un final să-și acorde o a doua șansă după ce aparent pierduse tot. Cafeneaua și o nouă relație par să funcționeze într-o simbioză perfectă. Și totuși … ceva se întâmplă! Iar acel ceva se numește coincidență, sau pur și simplu viață. Îl reîntâlnește pe Edward, bărbatul pe care l-a părăsit cu câteva luni în urmă pentru că nu credea că e în stare să mai iubească. Și e nevoie să ia o decizie …

Vă las să descoperiți cartea, nu intenționez să dau mai multe detalii. În schimb vreau să subliniez că ni se pot întâmpla oricând genul acesta de surprize. Contează cum cântărim lucrurile și cât de bine ne cunoaștem, pentru a lua decziile corecte. (Corecte = să nu avem regrete dacă e să privim înapoi)

Dacă ați citit cartea, aștept părerea voastră. Mie una mi-a placut. Am plâns și am zâmbit citind-o. E emoție în ea și poate avea darul sa ne facă să vedem părți din noi, uitate poate.

P.S. Nu-ți face griji, viața e ușoară!