Despre noi si despre altii

Jurnal de călătorie – Sicilia

Am pregătit călătoria în Sicilia cu atenție pentru că știam că are multe de oferit și am vrut să profităm din plin de timpul petrecut aici.

Palermo

Am aterizat în Palermo. Ne-am luat mașina din aeroport și am pornit spre locul de cazare. Regulile din trafic sunt similare cu cele din Istanbul – adică inexistente. De exemplu, dacă o stradă cu sens unic are 3 benzi, la linia de start vor sta 5 mașini în paralel – pentru că încap. În intersecții se aplică regula: are prioritate cel cu tupeul mai mare. Și tot așa, ai prins ideea.

Pe scurt, mașini mici, motorete, scutere și pietoni, toți au grijă ca străzile să fie pline. Se opresc în mijloc de drum (adică în mijlocul străzii, nu pe trotuar – așa, ca să setez corect asteptările) se salută, se pupă, își dau binețe și își continuă ziua.

Și în toată nebunia asta, imaginează-ți te rog un oraș de 650 000 de locuitori, ce adăpostește cel mai mare centru istoric din Europa. Aici dai dintr-o catedrală într-un muzeu, dintr-un muzeu într-o biserică, dintr-o biserică într-o piață frumos decorată cu fântâni și statui și dintr-o piață din aceasta într-un palat. Toate sunt peste tot și sunt spectaculoase, cu arhitecturi impresionate și povești incredibile în spate.

Zingaro

Am părăsit Palermo pentru a face cunoștință cu prima Rezervație naturală din itinerariul nostru – Zingaro, undeva in nord vestul insulei.

Intrarea în Rezervație se face din apropierea localității Sân Vito lo Capo, iar din Palermo drumul e aproximativ o oră și jumătate cu mașina. Dacă mergi acolo asigură-te că ai încălțăminte comodă, costumul de baie și apă (condiția fizică îți face viața mai ușoară, cu mențiunea că te poți aventura și fără).

Am stat aproape o zi în Rezervație și am văzut aproape jumătate din coastă – e nevoie de câteva zile pentru a vedea toată rezervația, însă merita din plin. Peisajele sunt incredibile.

Las mai jos câteva poze, cu mențiunea că cele mai faine sunt pe cardul de la aparat și că o să vi le arăt după ce ma întorc.

Cam așa s-au scurs, pe repede înainte, primele două zile.

Dacă ai fost prin Sicilia, spune-mi ce să nu ratez.

Palermo

Ce vedeți aici e un Mozaic din marmură de diverse culori.

Zingaro

Anunțuri
Reviews · Scrisori catre cunoscuti si nestiuti

Dragă Andrei, …

Ți-am citit povestea – aia unde ești personajul principal. Povestea unui adolescent nesigur, arogant, dornic să se descopere și care mereu se împarte în două lumi (sau mai multe). Am încercat să țin pasul cu acțiunea și cu tine – povestea ta e ca un carusel. Speram ca pe măsură ce păsești în anii tinereții să fii mai puțin haotic, mai puțin arogant – ai rămas însă glumeț, obscen și nesigur. Asta nu e bine sau rău – e realitatea și știm cu toții ca lucrurile nu-s doar albe sau negre.

Ai tras multe concluzii în timpul poveștii; ți-am apreciat onestitatea pagină cu pagină (onestitatea aia de om care-și rememorează trecutul pentru a se înțelege; nebunia unui tânăr care face ce poate pentru a se accepta – pe el și propriile decizii). Sper să ajungi să și folosești aceste lecții cândva, pentru că în ”Suge-o Ramona” n-a fost niciodată vorba cu adevărat despre o ea … ci despre povestea ta.

Mai jos, fragmentul meu preferat din carte (și nu, nu-i toată carte scrisă în această manieră – din contro!)

Îmi mai doream un cuvânt, ea își mai dorea un glas, eu îmi mai doream o secundă, ea își mai dorea un ceas. Îmi doream un zâmbet, ea își mai dorea un surâs, eu îmi mai doream o rază, ea mai voia un apus. Îmi mai doream o frază, ea își mai dorea o poveste, nu mai era loc de regrete, nici de păreri sau proteste.

suge-o ramona

P.S. Andrei la care fac referire e personajul principal din carte, nu autorul cărții (că nu știu să fie o autobiografie)

Despre noi si despre altii · Experiențe

Despre degustări de vin

Aseară am fost la o degustare de vin – trecuse ceva timp de când nu am mai participat la un astfel de eveniment. Oare ție îți place vinul? Sau nu prea?

Hai să mă pun să dau din casă. Nici mie nu îmi plăcea. Cu atât mai mult cu cât, atunci când eram mică, aveam următoarea teorie: toți oamenii care beau alcool sunt răi. Am crescut, dar teoria respectivă a rămas impregnată în mintea mea. Și totuși, ceva s-a schimbat. Am participat într-o vară la o școală de leadership aici în Romania. Și la școala asta am întâlniti modele care ne-au arătat că se poate. Printre povești inspiraționale și lecții de viață, am avut parte de un eveniment care avea să mă scoată din zona de confort: urma să participăm la o degustare de vin.

Ne-am adunat cu toții în sala unde urma să învățăm despre vin și povestea a început astfel: ”Mă bucur să vă văd aici, spuse somelierul. Dacă ați venit, cu siguranță știți că cel sau cea care alege vinul la masă este văzut ca un lider și că va fi persoana care conduce întreaga discuție. Prin urmare, haideți să învățăm să degustăm și să alegem vinul!” Am fost intrigată și cucerită de aceată afirmație, și am răspun provocării cu deschidere. Așa am început să învăț despre vin și să ajung să-l apreciez.

Dacă vă plac degustările de vin, sunt sigură că sunteți însetați de informații și povești de calitate și că veți mai merge. Dacă încă nu ați fost, vă recomand să încercați – este un eveniment care ajunge să reunească oameni frumoși, curioși și povești de excepție!

P.S. Mai jos, poza cu un premiu câștigat la degustarea de aseară (vinul preferat de la Alira).

degustare vin

Despre noi si despre altii · Reviews

Viața e ușoară, nu-ți face griji!

viata e usoara

Așa să fie? Vă spuneam recent că am citit cartea Oameni fericiți citesc și beau cafea. Am terminat-o repede (în mai puțin de o zi) și am simțit automat nevoia să văd cum se continuă povestea. Simțeam că mai e ceva acolo care trebui descoperit și în orele care au urmat aveam să descopăr că nu m-am înșelat.

Diane ajunge să-și refacă viața, reușind într-un final să-și acorde o a doua șansă după ce aparent pierduse tot. Cafeneaua și o nouă relație par să funcționeze într-o simbioză perfectă. Și totuși … ceva se întâmplă! Iar acel ceva se numește coincidență, sau pur și simplu viață. Îl reîntâlnește pe Edward, bărbatul pe care l-a părăsit cu câteva luni în urmă pentru că nu credea că e în stare să mai iubească. Și e nevoie să ia o decizie …

Vă las să descoperiți cartea, nu intenționez să dau mai multe detalii. În schimb vreau să subliniez că ni se pot întâmpla oricând genul acesta de surprize. Contează cum cântărim lucrurile și cât de bine ne cunoaștem, pentru a lua decziile corecte. (Corecte = să nu avem regrete dacă e să privim înapoi)

Dacă ați citit cartea, aștept părerea voastră. Mie una mi-a placut. Am plâns și am zâmbit citind-o. E emoție în ea și poate avea darul sa ne facă să vedem părți din noi, uitate poate.

P.S. Nu-ți face griji, viața e ușoară!

Despre noi si despre altii · Reviews

Despre Oamenii fericiti citesc și beau cafea

Dacă tot e vorba despre noi și despre alții, atunci hai să vorbim azi despre Oamenii fericiți citesc și beau cafea. Cartea. Conceptul. Sau ambele.

Când am cumpărat cartea am crezut că voi citi poveștile unor oameni fără griji, care citesc și își beau cafeaua în cea mai mare parte a timpului lor. Bineînțeles că am fost departe de adevăr.  Oamenii fericiți citesc și beau cafea e de fapt numele unei cafenele din Paris – fain nume m-am gândit; mi-ar plăcea și mie să zăbovesc pe acolo. Dar povestea în sine e departe de a fi una simplă, fericită și atât. E complexă. Tumultoasă. Cu multe căderi pentru Diane (personajul principal). Cu multe turnuri de situație. Cu incercări reale în fața cărora ne pune viața uneori. Și în final, cu un sfârșit care pare un început, nicidecum o încheiere.

capture_oameni

Diane caută puterea de a trece peste un moment extrem de dificil. Doar că inițial alege să-și plangă de milă, în speranța că lucrurile vor fi că odinioară. Oarecum nu-i de judecat; pană la urmă, să arunce primul piatra care nu a făcut asta măcar o dată. Nu pentru un an, dar poate că pentru o scurtă perioadă de timp am ales și noi să ne complacem într-o durere care ne dădea un anumit confort. Și apoi am primit un șut care ne-a propulsat înainte.

Viața poate că nu-i tot timpul de momente fericite în care citim și bem cafea, dar poate că tocmai aceste momente, ce-s pană la urmă lecții de viată, ajung să devină sămanta unei cărti.

Evenimente

FICT 2017

Se întâmplă în Cluj! De azi, 3 octombrie și până duminică, avem ocazia să trecem pragul unui festival ca la carte. Bineînțeles că fac referire la Festivalul Internațional de Carte Transilvania, sau FICT pe scurt.

Preambulul festivalului a fost o discuție deschisă cu Adonis, celebrul poet de origine siriană. Dialogul a avut loc la Muzeul de Artă din Cluj în 1 octombrie și s-a lăsat cu povești despre întâmplările personale ale profesorului.

Mai sunt și alți invitați de seamă care vor trece pragul festivalului în aceste zile: Sandrone Dazieri, Mihai Șora sau Oana Pellea sunt doar o parte din ei. Programul complet îl găsești mai jos, împreună cu întrebarea mea: pe tine ce te oprește să popesești puțin la un astfel de festival?

Afis-invitati-2017

Reviews

3 lucruri învățate dintr-o carte

În urmă cu ceva timp a fost un târg de carte în Cluj-Napoca. Bineînțeles că dacă e vorba de cărți, atunci trebuie să-fi fac și eu apariția într-un fel sau altul. Am mers, am studiat și am plecat acasă cu trei cărți, una din ele fiind o lucrare de-a lui (Agnes) Martin Lugand.

Cartea la care fac referire se numește: Îmi pare rău, sunt așteptată, iar mai jos am vă dau câteva detalii despre ea. Atâta doar că de această dată n-am să fac o recenzie clasică, ci am să vă spun ce am învățat sau mi-am reamintit parcurgând paginile ei (ca inside, nu m-am dezipit de carte o zi întreagă și am citit-o pe nerăsuflate!).

carte

1. Socotelile neîncheiate din trecut au darul să revină în prezent

E nevoie de curaj și determinare pentru a pune punct anumitor etape din viața noastră. În cazul în care evităm asta, cel puțin am putea să nu fim surprinși când aceste frânturi de trecut apar în prezentul nostru, dornice să fie încheiate.

2. O relație nu te împiedică să ai o carieră

Bineînțeles că și reversul medaliei se aplică. Știu, totul ține de alegeri și pare că dacă ne concentrăm asupra familiei, nu putem sa avem o carieră sau pe dos. În realitate, cele două sunt complementare și chiar dependente pentru ca nu putem să fim în formă maximă profesional fără să fim fericiți. Iar dacă ne axăm doar pe o relație, fără a mai face ceva în paralel, din nou vom ajunge în pragul nefericirii. Așa că merită din plin să dăm atenție atât relației cât și carierei.

3. Toate se întâmplă la momentul potrivit

Așa îmi spunea și mie mama mereu și Doamne câtă dreptate avea. Dragostea apare în viața noastră nu tocmai atunci când vrem, poate nici măcar atunci când avem cea mai mare nevoie de ea. În realitate dragostea apare când suntem pregătiți pentru ea (aia împărtășită, nu episoadele când ni se aprind călcâiele după cineva) .

Dacă ai citit și tu cartea, sau dacă vrei să o citeșți, lasă-mi impresiile tale după lectură!