Povestea unui castel de nisip
11 Feb 2012 1 Comment
Castelul de nisip te duce cu gandul la mare, nu-i asa? Dar povestea ce ti-o voi spune vine din mijlocul nametilor si-al ghetii, caci e iarna peste tot acum: afara si in sufletele oamenilor.
“Se ia un om simplu – eventual cineva care-ti zambeste frumos; ii mangai usor fata si apoi va luati de mana si dansati impreuna in ploaie, ca sa va spalati pacatele. Dupa aceea iei noroi in mana ta si intini acea persoana ca sa-i ascunzi defectele – poate in unele locuri pui mai mult, ca sa-i sculptezi apoi anumite calitati. Iar de ochii nu iti plac, pune in locul lor doua lacrimi curate, de proprii-ti ochi varsate. Acum asteapta sa rasara soarele, sa definitiveze opera ta: dragostea (dar fereste-i mereu ochii, caci altfel se vor usca!) “.
Sa nu te miri insa daca totul dispare intr-o buna zi, caci cine suntem sa facem astfel… ? Se naruie tot daca nu e creat de Dumnezeu ..
Si pana la urma, nu seamana aceasta cu povestea unui castel de nisip?
