Scrisoarea unei mame catre copilul ei

08 Jan 2012 2 Comments

by Madalina Pintea in Scrisori catre cunoscuti si nestiuti

Iubitul meu,

Ma adresez asa tie pentru ca ai fost dorit, conceput, purtat, iar mai apoi crescut, cu si din dragoste – o dragoste binecuvantata, ce sta la baza unei familii intregite de tine. Dca esti prunc, sper sa cresti frumos pentru ca intr-o zi sa ajungi sa citesti aceste randuri; daca esti tanar sau in floarea varstei, fa-ti te rog timp si citeste ce am scris pentru tine; iar daca ai citit, dar nu mai ai cui sa-i spui “mama“, ia-ti te rog legamant ca vei fi la randul tau parinte si ca din motivele enumerate mai sus, vei ajunge sa-i spui copilului tau: “iubitul meu“.

Sa stii ca ai fost, esti si vei ramane, atat cat va dori bunul Dumnezeu, motivul pentru care imi doresc sa mai treaca inca o zi, doar pentru a te vedea crescand si pentru a-ti calauzi pasii in transformarea ta din fiinta in Om, atat si asa cat si cum voi putea, si-mi vei ingadui de la un moment dat. Ce-mi doresc pentru tine poate parea putin in ochii tuturor, dar tu sa stii ca aceasta este esenta vietii. Plantele si animalele sunt si ele fiinte, dar oameni, sau mai bine spus, adevaratii oameni sunt cei care iubesc, spera, au credinta, iarta, au un suflet mare si cunosc cateva mici trucuri ale vietii, care sper sa ajungi sa le apreciezi (sunt lucruri simple!).

Stiu ca ai fost de multe ori suparat pe mine, uneori cu sau fara motive intemeiate si pentru toate acestea imi cer iertare. Iertare-ti cer ca dupa ce te-am ajutat sa inveti sa mergi, la un moment dat ti-am dat drumul la mana, ai cazut si ai inceput sa plangi – dar ai invatat astfel sa te ridici si sa mergi din nou, de unul singur de data aceasta. Imi cer iertare pentru fiecare data cand te-am pedepsit daca spuneai o vorba urata, strigai, (te) bateai, spargeai sau stricai ceva, caci de multe ori iti apareau lacrimi in ochi din cauza aceasta – dar asa ai invatat sa vorbesti frumos, sa fii civilizat si sa pretuiesti lucrurile.  Mai stii cand stateam langa tine pana iti faceai temele, iar tu te rugai de mine sa te las la joaca cu ceilalti copii si eu te suparam spunandu-ti ca intai trebuie terminate? Iertare-mi cer! – dar asa ai invatat sa-ti stabilesti prioritatile in viata si sa pui pret pe adevaratele valori. Imi cer iertare pentru toate acele dati in care iti doreai sa iesi in oras, iar eu de cele mai multe ori nu te lasam; plangeai sau te inchideai la tine in camera, uneori te razvrateai – dar doream sa te protejez cat mai mult de ceea ce se afla acolo, iar cand in sfarsit ai ajuns sa iesi, mi-ai dat dreptate. Mai imi cer iertare si pentru multele hotarari pe care le-am luat pentru tine, cu sau fara a fi constient de ele, dar sa stii ca am facut-o bazandu-ma pe experientele care le-am trait; si sa stii dragul meu ca de fiecare data imi era groaznic de greu deoarece purtam povara faptului ca stiam ca de ele depind viata ta toata uneori.

Ca adult sper doar sa nu uiti ce ai invatat pana in prezent, sa incerci sa transmiti valorile mai departe, iar in momentul cand vei ajunge sa privesti inapoi, sa nu ai regrete!

Nu in ultimul rand, as vrea sa-ti amintesc cat de mult te iubesc si ca orice ar fi, sunt mandra de tine, iar eu si intreaga familie iti vom fi mereu alaturi neconditionat!

Cu drag, mama.

P.S.  Pentru ca mama si familia mea sunt asa, va multumesc si va iubesc!