Scrisoare catre 2011

31 Dec 2011 3 Comments

by Madalina Pintea in Despre noi si despre altii

Cu fiecare ticait al orologiului mai fac un pas spre maine, indepartandu-ma de ieri, si totusi azi scrie o Madalina aflata la sfarsit de 2011.   E ultima zi a acestui an, ca atare e necesar un bilant si m-am gandit sa-l formulez ca un rezumat al cartii care se va sfarsi inainte de ora 12.

Povestea a inceput la miezul noptii in urma cu un an si desluseste fila cu fila transformarea ontologica a unei fete; ce fel de fata? – descoperiti-o!

A fost un an plin, plin cu de toate. Au fost si bucurii, au fost si tristeti – fiecare mi-au smuls lacrimi si au lasat semne adanci scrijelite in mine. E momentul sa-mi aduc aminte de cei care nu mai sunt azi aici, mai cu seama de bunica, cea care a fost ca o mama pentru mine . Sunt luni de zile de cand invatam sa traim nemaivand-o printre noi, dar in suflete ne va fi mereu prezenta. Totusi, anul acesta a fost primul Craciun cand familia a colindat impreuna si ea a colindat alaturi de ingeri – a lasat un gol enorm, dar nu ne ramane decat sa ridicam ochii spre cer si sa-l rugam pe bunul Dumnezeu sa o aseze de-a dreapta Sa.

Rasfoind mai departe paginile ajung si la sfarsitul “carierei” de elev. Patru ani s-au dus in goana, cum in goana trece timpul si iata-ma absolventa de liceu cu zambetul pe bunze, ochii scanteind si inconjurata de familie si prieteni dragi. Ca urmare multumesc inca o data tuturor celar care m-ati sprijinit si mi-ati fost alaturi. A urmat apoi Bacalaureatul – cu multa emotie m-am prezentat la fiecare examen in parte, iar apoi la cel de admitere si uite-asa adolescenta s-a transformat in tanara studenta.

Studentia.. e un capitol nou, vast si complex. Pot spune doar ca a inceput brusc, ca viata nu te intreaba nicicand daca esti pregatit sau nu pentru etapa urmatoare si de cele mai multe ori te ia prin surprindere – dar cu toate astea, chiar daca inceputul a fost mai anevoios, acum pot spune ca studentia e o etapa frumoasa, grea, dar plina de momente care mai tarziu vor fi amintiri memorabile.

Si sa stiti ca toate aceste pagini au fost presarate cu iubire, caci mai presus de orice am iubit ! Iubesc si acum toti oamenii minunati pe care ii cunosc sau care i-am intalnit in acest an: parinti, familie, prieteni, colegi, mentori, straini care mi-au zambit o data! Si da, a fost anul in care am trait si o frumoasa poveste de dragoste, caci Dumnezeu mi-a scos in cale o persoana de care sa ma indragostesc (doar orice poveste are si un Fat Frumos). Multumesc! Madalina din 2011 va avea in suflet mereu aceasta iubire, dar maine anul se-nnoieste si sunt datoare sa-l las pe cel vechi sa treaca, odata cu tot ceea ce a insemnat el.

In 2011 am invatat (ordinea e aleatorie):

* sa zambesc mai des

* sa fiu recunoscatoare

* sa multumesc celordsin jur si sa ma multumesc cu ce am

* sa iert mai usor

* sa ma supar mai greu

* sa acord a doua sansa

* ca fiecare inceput aduce dupa sine un sfarsit si invers

* sa plang daca simt nevoia, dar sa-mi sterg lacrimile si sa merg inainte

* ca n-am prieteni multi, dar am prieteni buni

* ca am cea mai frumoasa familie din lume!

* ca Dumnezeu are grija de noi toti, dar ca si noi trebuie sa ne aducem aminte de El

* ca nu le stiu pe toate si am multe de invatat; ca pana si un nou nascut imi poate da o lectie de viata pe care sau nu o stiam sau am uitat-o

* ca am calitati si defecte sua defecte si calitati

* ca fac greseli

* ca supar si eu la randul meu sau dezamagesc si atunci trebuie sa-mi cer iertare

* ca tot ceea ce avem cu adevarat e sufletul nostru si ca trebuie sa ne ingrijim de el

* sa ma bucur mai mult

* sa iubesc mai mult, dar sa am asteptari mai putine

Sfarsit.  V-am spus povestea unei fete simple.

P.S. 2012, te astept cu bratele deschise!

Suntem “datori” …

24 Feb 2011 Leave a Comment

by Madalina Pintea in Despre noi si despre altii

“ Dragii mei tineri, voi sunti in floare varstei; traiti-va tineretea, e a voastra si trebuie sa o traiti inainte de a fi pre tarziu dar in limitele decentei si ale bunei cuviinte; nu va imaginati cat este de placut sa-ti traiesti tineretea fara ca mai tarziu sa-ti fie rusine sau sa-ti para rau de faptele pe care le-ai facut.
Dragii mei, pastrati-va sanantea sufletului asa cum tineti cel putin la sanatatea trupului vostru, invatati-va ianinte de toate sa aveti spirit de discernamant, de a deosebi intre bine si rau, intre sanatos si nesanatos, intre folositor si nefolositor, este inceputul intelepciuni voasre de tineri.
Este in firea lucrurilor ca un tanar sa fie curios. Fiti curiosi, cat se poate de curiosi in stiinta voastra, in setea voastra de carte, in setea voastra de educatie, fiecare unde-l trage inima, dar nu lasati curiozitatea sa umble acolo unde este primejdie. Oricat vei fi de curios, nu-ti pune mana intr-un cuib de vipere. La varsta frageda va pandesc anumite primejdii;  lipsa de discernamant, curiozitatea nesabuita, viciile care se infiltreaza incetul cu incetul.
Dragii mei vine o vreme cand incepi sa bagi de seamana ca ai mers prea departe si ca trebuie sa te opresti, dar vreau acum sa va spun un singur lucru: din ce in ce mai mult se dau semnale de alarma in tara noastra ca tineri incep sa devina toxicomani, sa fie consumatori de droguri, tineti minte de la mine: din orice dependenta si din orice viciu exista o cale de intoarcere, insa de la consumul de droguri nu exista cale de intoarcere, opriti-va curiozitatea la pragul acestui mare pericol al vietii voastre sociale.
Este un indemn pe care ni-l cer si vremurile de astazi in care in special tineretul este chemat la superficialitate, la viata usoara, la viata lipsita de preocupari stabile si serioase. Se vorbeste de un tineret debusolat ,care nu are nici un fel de ideal care nu poate sa isi faca un plan. Ei bine iubitii mei tineri, scuturati-va de aceasta superficialitate, de aceasta comoditatea a vieti si patrundeti in fiinta voastra launtrica va va prinde bine si acum, dar mai ales va va prinde mai cu seamana mai tarziu, atunci cand va vor veni batranetiile si veti simpti ca sfarsitul e aprope si veti privi in urma si veti constata ca Dumnezeu v-a facut viata cat pasul intr-o palma si ca nu ati realizat mare lucru in urma voastra. Dar daca va veti cunoaste fiinta intreaga in adancul ei, atunci va puteti cladi o viata puternica, solida, rodnica, si atunci, catre sfarsitul vietii, veti putea sa va apropiati , nu de neant, ci de Imparatia lui Dumnezeu, cu gandul ca v-ati implinit misiunea si v-ati trait cu adevarat viata care trebuia traita si care este una singura. ”

Cuvant catre tineri – I.P.S. Bartolomeu Anania

Acum suntem tineri, dar va veni vremea cand poate vom cere de la viata un anotimp, un an, un timp…

Totusi nu trebuie sa uitam ca cea mai mare tragedie a vietii nu este moartea, ci ceea ce moare in noi cat inca traim, asa ca suntem “datori” sa ne bucuram de viata, si sa o traim din plin!

P.S. Si tinand cont ca azi sunt Dragobetele, va doresc multa fericire si impliniri tuturor!
>:D<

Trenul Vietii

05 Sep 2010 3 Comments

by Madalina Pintea in Despre noi si despre altii

“Ne mira faptul ca unii pasageri pe care ii iubim mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa ii gasim si sa ne inghesuim, sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Dar din pacate uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul este deja ocupat”.

Am citit asta, apoi: – pauza – … in minte mi se derulau tot felul de amintiri; mai repede, mai repede, ca o spirala… Ascultam tacerea din jur si zgomotul care-l faceau sentimentele din mine. Nu stiu daca am stat asa o secunda, o ora sau o viata, dar dupa un timp am dat din nou play. Am ajuns la concluzia ca nu am puterea sa stau pe un anumit loc daca e deja ocupat. Dar pot sa fac ceva in schimb. Sa-mi caut propriul loc …

G de la Galaciuc

30 Aug 2010 1 Comment

by Madalina Pintea in Despre noi si despre altii

Infoeducatie 2010, Galaciuc, Vrancea

Totul a inceput in 1 august, cand o mana de oameni din SM (eram chiar 5, exact cate degete are o mana ) s-a urcat in rapidul Satu Mare – Mangalia, cu o prima  destinatie: Buzau. Din pacate nu am gasit locuri decat in compartimente diferite, dar noi doream sa stam impreuna, asa ca in cele din urma am reusit sa schimbam si intr-un final am avut 4 locuri in acelasi compartiment. Remi, carti toate astea presarate cu povesti si uite asa a trecut ziua. Noaptea, am ramas din nou 5 pe 4 locuri.

Dimineata devreme (in jur de ora 6) trebuia sa ajungem in Buzau si sa luam legatura spre urmatoarea noastra destinatie: Focsani. Trenul pleca la aproximativ o ora dupa ce sosea “Mangalianul” (cum am ajuns sa-l numim), deci nu era nicio problema teoretic! Dar am avut intarziere aproape 2 ore, asa ca am ramas la “matusa-n gara” si am asteptat un nou personal: Buzau – Focsani.

And now, welcome to Focsani! La liceul unde trebuia sa ajungem erau si alti participanti, asa ca am facut repede cunostinta cu ei si le-am cerut celor din partea locului sa ne prezinte orasul pentru ca mai aveam de asteptat aproximativ 3 ore pana venea autobuzul care sa ne duca la destinatia finala: Galaciuc.

P.S. Am facut in asa fel sa pana ca era ideea lor sa ne prezinte orasul!

Despre Focsani.. e simpatic orasul, cel putin strazile nu sunt atat de ciuruite ca cele din Satu Mare! Si oricum, cel mai bine am ajuns sa cunosc piata de alimente! Apropo de astea, am luat un pepene rosu cu gust de plastic, nu cred ca mai cumpar repede pepeni din Focsani. Tot acolo am primit de la baieti cate o floare (fetele), asa ca le multumesc inca odata si pe aceasta cale.

In autobuz totul a fost in regula, doar ca … Nu aveam aer conditionat, era cald si nu stiu daca depaseam vreodata viteza de 50 km/h .. simteam ca ne asteapta un drum luuuung. Insa unii au fost mai norocosi, si aici ma refer la Buftea, care statea in spatele meu.. la un moment dat a inceput sa picure deasupra sa (:-?? ati mai vazut autobus cu dus inclus??), apoi deasupra colegului din stanga sa (au fost nevoiti sa deschida o umbrela… ).

In sfarsit, la un moment dat am avut si eu parte de acelasi noroc. Dar cand am ajuns la destinatie am fost cum nu se poate mai fericiti.. dupa un dus de 2 ore, am reusit si noi sa ajungem sa stam in fata soarelui sa ne uscam!

Galaciuc-ul sa vi-l imaginati o tabara frumoasa, intr-o zona de munte, cu multe cabane cu nume cel putin interesante: Strugurel, Ciresica, Gargarita, Donald, Miorita etc. De asemenea, este o zona fara semnal (in reteauna Orange cel putin), exceptie facand locul din fata cabanei Galaciuc si padurea, asa ca se anunta o saptamana destul de linistita, fara prea multe convorbiri telefonice.

Am fost repartizati  5 in 3 cabane diferite.. asta era of`ul meu cel mai mare. Dar pana la urma am rezolvat si aici si eram 3 intr-o cabana si 2 in alta. Fetele in cabana fara nume (se pare ca era singura din tabara care nu fusese botezata) si baietii in cabana Galaciuc.

Ne-am facut prieteni (unul din foartii nostri prieteni bun e Flaviu; satmarean de origine, insa reprezenta Maramuresul; l-am facut tradator de patrie si popor, dar am ajuns sa-l iubim pentru umorul si replicile sale celebre – as exemplifica, dar nu au acelasi farmec cenzurate …). Am participat si la un concurs foto printre altele, cu tema ‘G de la Galaciuc’. Iata ce poze am facut noi, satmarenii:

Care va place cel mai mult ?

In rest ne-am distrat, am prins iar drag de remi, am pierdut la cruce chiar daca am jucat cu Raul (intr-o singura seara, ca sa clarificam lucrurile) si asta din cauza unor mici probleme organizatorii, dar ne-am luat noi revansa apoi. A trecut repede totul si am realizat ca trebuie sa mergem acasa. As mai fi vrut sa stau, mi-a placut acolo. In plus, stiam ca ma asteapta un drum de peste 24h pana acasa si nu era tocmai ceea ce imi doream.

Galaciuc – Focsani: am dormit pentru ca inexplicabil imi era rau din cauza serpentinelor; de data asta nu am mai facut dus, schimbasera autobusul!

Focsani: Am cumparat pentru drum mai multe fructe decat puteau manca 5 oameni.. apoi am stat la o terasa si m-am chinuit sa mananc o pizza, fara succes insa!

Focsani – Buzau: personal.. nu aveam stare

Buzau: mangalianul are intarziere … m-am pus sa citesc (Mananca, Roaga-te, Iubeste – E.Gilbert). In cele din urma a sosit, pe un alt peron decat am fost anuntati initial (evident!!!), dar am reusit sa ajungem la timp.

Buzau – Beclean pe Somes: cuseta, dar nu prea am dormit.

Beclean pe Somes – Satu Mare: am schimbat vagoanele. Am gasit un compartiment liber, asa ca m-am pus din nou sa citesc, dar m-a luat somnul, cu cartea in mana. M-am trezit abia cand colegii mei erau intinsi langa mine, pe punctul de a adormi. N-am mai dormit niciunul. N-am mai citit. Am stat impreuna …

Prima noapte

28 Aug 2010 1 Comment

by Madalina Pintea in Despre noi si despre altii

‘Nu ti-am spus niciodata cat de dureroasa a fost despartirea noastra, cat am suferit din pricina plecarii tale, a tacerii tale, a absentei tale, dar poate si mai mult din pricina ca te stiam fericita fara sa-ti pese de ceea ce am insemnat unul pentru altul. Totusi, trebuia sa ma inclin in fata evidentei: daca prezenta unei femei ca tine in viata unui barbat este de-ajuns pentru a-i darui acestuia o fericire mai mare decat putea el spera, in schimb, egoismul si absenta ta ii lasa sufletul gol pe vecie. In cele din urma am inteles ca dorinta mea de a te retine este zadarnica, nimeni nu poate asa ceva; tu iubesti cu sinceritate…‘

Marc Levy, Prima noapte

Intr-o carte in care se desfasoara o actiune exorbitanta, unde doi oameni de stiinta pornesc in aventura vietii lor pentru a descoperi cine suntem, de unde venim si cum a inceput totul, am gasit acest fragment. Pierzandu-se parca printre oameni, locuri, culturi, istorie si ritualuri, aceste randuri mi-au atras totusi atentia. (Nu vreau sa ma intelegeti gresit, intreaga lectura a fost una pe care nu o poti lasa din mana pana ce nu ii cunosti deznodamantul, insa acestea au fost randurile pe care le-am citit iar si iar si iar – si aici e ca la teatru: iti place intreaga piesa, dar la final iti ramane in gand doar o secventa, doar chipul unui singur actor).

Pasajul mi-a dezvaluit parti din mine si parti din altii, poate din fiecare persoana care ma inconjoara.. stiam toate acestea, le simteam mai bine spus, dar am gasit in sfarsit scris! E drept ca eu as avea ceva de adaugat aici si ceva de indepartat ca sa ma reprezinte intr-adevar, dar nu, n-am sa fac asta, nu acum! Randurile acestea sunt geniale, avandu-si locul si sensul lor in lumea asta mare …